Spre nicaieri...


Fugeam cat ma tineau picioarele. Fugeam de el. Fugeam de durerea provocata. Speram sa scap de tot. El era cel ce ma salvase, dar tot el avea sa fie si cel ce ma va omorî daca mai stateam mult p-aici. Picioarele imi erau simtite ca fiind deja inexistente. Dar continuam. Continuam spre un nicaieri indepartat.
-Te-am prins!
Un icnet  mi-a scapat, dar mi-a astupat gura cu mana lui. L-am muscat. Apoi in incercarea tipica inutila de a fugi, am alunecat pe dambul cu frunze ude. Ploaia navalea pamantul insetat.
Am alunecat cazand si julindu-mi pielea, nu ca hainele ar fi fost intregi. Erau rupte si ciopartite. O vreme simteam ca ma rostogoleam de o vesnicie, dar nici n-am terminat de gandit asta pentru ca prapastia si-a facut aparitia. Am cazut in gol, impactul pierzandu-mi legatura cu realitatea.
Totul negru.
Picaturile de ploaie erau singurele zgomote pe care le puteam auzi, pe care le puteam simti. Imi spalau trupul, sangele proaspat de la cap. Simteam racoarea noptii, tristetea, nefericirea, pacea, razboiul, iertarea....durerea fiind disparuta.
Nu-mi puteam deschide ochii. Nu din cauza ca imi era frica de el ca avea sa fie acolo, ci pentru ca eram moarta. Inerta. Goala.
Ma simtea ca un fulg, iar gravitatea imi pacalea mintea facandu-mi corpul sa se piarda in vant.
Cineva...Cineva era langa mine. El. El era. De ce nu ma lasa sa ma pierd in abisul asta?!
Ce vrei de la mine? Nu-mi raspunse nimeni.
M-a luat in brate, carandu-a ca pe o carpa.
Unde ma duci?
M-a lasat jos. S-a asezat langa mine. Mi-a luat capul, tinandu-mi-l in poala lui, cu o mana sprijinandu-mi-l. Pe buze am simtit pielea lui. Fina, rece, perfecta. Ceva cald mi-a intrat in gura. Nu vroiam. Dar continua sa curga. Mi-a ridicat barbia facandu-ma sa inghit fortat. De ce eram asa amortita? De ce nu puteam sa scuip? Cand a vazut ca am inghitit, mai mi-a dat. Era ca o ciocolata calda, in miez de iarna. Era ca o flacara in miezul unui cub de gheata. Era el. Am continuat sa beau lichidul ciudat de cald, neidentificandu-i gustul. Era al lui. Era sange. De al lui. Dar nu puteam spune ce gust are. M-a ajutat sa-mi recapat puterile. Ma simteam iar vie. Am intredeschis ochii. I-am fixat intr-ai lui. Calzi, reci, profunzi, aurii cu tonuri de albastru-sangeriu, dai ai lui. Ai mei. 
Fiinta slaba. Te-ai indragostit de fantastic. Nu, m-am indragostit de el. Acum fac parte din lumea lui. Dar din viata lui? O tristete mi-a acaparat chipul.
Un sarut a facut sa-mi simt iar corpul ca o marioneta. Era un sarut delicat, moale, pasional.
-Niciodata nu am sa mai las ca cineva sau ceva sa te raneasca. Chiar de va fi si o piatra. Chiar de as fi si eu...
-Raneste-ma, ca sa simt ca traiesc. Am nevoie de asta!

7 comentarii:

  1. Imi placeeeeeeeeee :x
    La nebunie nebuna de legat :x
    >:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Waw ! Altceva nu pot spune . M-a impresionat . esti absolut geniala ! Ador one-shot-urile tale :D

    Kisses :X

    RăspundețiȘtergere
  4. Mersi pt gandurile voastre:*

    |||xoxo|||

    RăspundețiȘtergere
  5. Superb. Ce te inspira cand creezi astfel de articole ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil sentimentele sau unele fotografii....sau vise....

      Ștergere
  6. Tu glumesti?!De fiecare data reusesti sa ma lasi masca,fato!Esti G.E.N.I.A.L.A.!!!!!!


    And I love you:*:*:*


    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere