Hypnotic Passion IX

Sambata seara a sosit si inca mai erau cateva minute pana la luna plina. Eram intr-un foisor de langa oras, la o casa parasita, cu panze de paianjeni si tot felul de partcule de praf si...o nu..
-Ala e cumva excrement de animal? Ian, ce scarbos e! Pute. Hai sa plecam de aici.
-Rezista. Nu avem unde sa ne ducem. Ti-e frig?
-Nu. M-am scuturat. Adica, inca nu. Ma ustura ochii.
-Si mai ce?
-Ma dor venele. Se poate sa te doara venele?!
-Da. Asta inseamna ca te transformi normal.

Doua ore mai tarziu


Cerul gri imi dadea fiori, la fel ca vantul ce-mi soptea numai groaza-n urechile mele.
-Esti mai bine? Imi tinea capul pe picioarele lui, iar cu mana dreapta imi stergea sudoarea de pe frunte. Aveam spasme in tot corpul.
Mi-am inclinat capul spre el, mijund ochii si stramband din nas la urmatoarea durere.
Dupa 5 minute incetase orice particica din corp sa ma doara.
-Nu ma mai doare nimic. Doar ca ma arde gatul rau si e uscat.
Ochii lui albastrii, reci si glaciari ma urmareau. Ii simteam ca niste camere de supraveghere. Din albastrul oceanic deveneau mai deschisi. Si-a intre-deschis buzele si si-a lasat coltii jos. O flacara de dorinta imi mistuia mintea, lanandu-mi coltii in jos. Mi-am inchis ochii, apoi i-am deschis iar. Vedeam mult mai bine, mirosul rahatului din colt devenind mai puternic, la fel ca si valurile de curenti de afara. Cu o viteza incredibila mi-am  dus la perete partenerul, incepand sa-l sarut cu pasiune, dorindu-mi din ce in ce mai mult si mai mult. Mirosul lui era racoritor, precum gheata si ademenitor precum ciocolata cu vanilia. Nu mai rezistam....l-am muscat, simtindu-i sangele ciudat de cald si dulce in organismul meu. Vroiam tot mai mult.
-Shhh...o sa ma seci, nesatula mica.
I-am zambit, apoi mi-a cuprins buzele intr-o sarutare.
-Hai sa gasim ceva de mancare.

Am vanat o fata de vreo 24 de ani, lasand-o in viata aproape de padure, manipuland-o incat sa creada ca a fost atacata de un animal.
-Vreau sa plecam de aici.
-Vom pleca, numai ca trebui sa rezolv ceva inainte, imi spuse, dar maine dimineata voi veni dupa tine.
Am decis sa mergem in pasi umani acasa.
-Hey, sper ca-ti plac casele pe plaja. Spuse Ian deodata.
-Mda, dar de ce?
-Asa. Un zambet strengaresc ii aparuse pe fata angelica.
-Ian? Ce vrei sa faci?
-Poti spune ca suntem proprietarii unei case de pe plaja Australiei. Maine ne vom bronza, vom inota in mare, apoi ne vom face dus impreuna si toate cele.
-Esti nebun!
-De ce?
-Pentru ca vreau eu.
M-a luat de talie si m-a invartit, apoi am inceput amandoi sa radem ca doi nebuni pe strada, lumea holbandu-se la noi.
M-a lasat in casa, singura, agitandu-ma nerabdatoare pana maine dimineata.

Cu greu au trecut orele noptii, apoi cele din avion. Ajunsa cu picioarele pe pamant, in noul teritoriu al Australiei, am inspirat usurata, uitand de tot trecutul meu. Daryl, copilul avortat, ucidea sotului meu...
Ajunsi la casa de pe plaja, am ramas pur si simplu cu gura cascata.
-Este superba.
-Stiu. Doar am gusturi bune.
-Narcisitule.

 -Mai am o surpriza pentru tine.O sera.
-De flori? Am intrebat sceptica.
 -Da.
-Mi-o arati alta data. Hai in casa.
M-a condus inauntru si mi-a aratat fiecare camera.

Dupa 2 zile


Mi-am infasurat prosopul si mi-am trecut mana prin parul ud. O imbratisare asa magica mi-a amintit ca il iubeam mai mult pe zi ce trecea.
Am baut ceva sange si m-am dus in sera micuta din spate. Atatea flori....Ian ma insotea. Stiam ce vroia sa fac.
Cu o zi inainte ofilisem o floare accidental. Se pare ca eram o vampirita ciudata. Ma pusese sa recreez vartejurile de curent, la fel ca in seara de dupa moartea lui Daryl, apoi sa ard o foaie de hartie.
M-am concentrat asupra florii superbe, de care sincera sa fiu imi era tare mila.
-Concentreaza-te, iubire.
-Aham...
Mi-am inchis ochii si m-am focalizat pe floare. Am atins frunzele sale moi si simteam cum se micsoreaza, frumusetea bobocului de floare dand inapoi si pierzandu-si din culoarea sa vie.










____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Ok,oameni buni. Nu ma injurati acu'. :))  Mi-am pierdut intr-ale scrisului, la fel cum mi-am pierdut si inspiratia. Sper ca anul ce vine sa imi aduca si inspiratie cu, caru'. As vrea sa ii multumesc si Stephanyei pt comentariile ei: Multumesc mult.
Cum am mai spus si alta data, nu stiu de ce nu pot sa-mi las comentarii pe blogul asta.
Ei bine...eu va doresc un an viitor prosper in toate, liniste sufleteasca si tot ce e mai bun. Si scriitoarelor noastre de pe blogurile numeroase, va doresc inspiratie si articole cat mai reusite.

xoxo
Marah

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu