Burning Desire

-Vreau acasă, Danny.

-O sa mergem, doar așteaptă încă puțin. S-a întors spre barman continuîndu-și discuția despre viitorul pariu la curse.

Mi-am dat ochii peste cap, învîrtind-mă pe calcaie si pufaind un: "Du-te dracu!" înecat sa îl poată auzi, am zbunghit-o de lînga el. Un moș îmi bloca trecerea, așa ca l-am dat la o parte, tratînd ușa după mine. Bosorogul a deschis-o, urland cat îl ținea gatleju':

-Așa faci si la părinții tai acasă?

-Du-te dracu. Te cheamă moartea acasă și tu ești prin baruri.

Am luat-o pe poteca luminata doar de lumina lunii și a stelelor din noapte, nu ca ar fi existat o alta poteca.

Am ocolit prin vechea curte a casei vechi de langa cimitir, amintindu-mi ca se spunea ca este abandonata de ani buni, dar ca cineva ar trai acolo. Adevărul e ca in ce hal arăta....era cel puțin degradabila si oribilă.  Acum cînd mă gîndeam, realizasem ca niciodată nu am intrat acolo. Si acum chiar imi doream asta. De ce? Nu știu. Fir-ai tu sa fii, Danny, las' ca ratezi aventura asta. Am gandit stiind ca adora sa intre in bucluc de fiecare data.

Neputand sa imi controlez corpul, m-am lasat marionetizata de o dorinta apasatoare si de o curiozitate specifica mie.

Am simtit manerul rece de un material din fier masiv, sub pielea mea subtire, apoi lemnul vechi s-a deschis, maraind in protest, in casa fiind doar lumina de pe cer. Nu imi era frica. Niciodata nu imi fusese de aceste legende, mituri sau cum vreti voi sa le spuneti. Imi doream asta. 

Ma gandeam la eroinele din filmele horror cat de tari sunt si chiar atunci...poc.

-Carpa jegoasa. 

O multime de praf mi-a patat tricoul alb. Uh, la la, acum se asorteaza cu pantalonii gri. Voce idioata din capul meu. Din valul de praf umed mi-a sarit si-n fata. Mi-am luat poala tricoului si m-am sters. 

Am ignorat bucataria si camera de zi, negasind ceva interesant acolo,si mi-am  continuat drumul pe scarile inabusite de mucegai. Am traversat cu degetele balustrada ruginita...

Holul indica doar bezna totala. M-am uitat in jos. Se vedeau luminite prin geamurile aburite. Am zambit. Mi-am intors si focalizat atentia catre camera din holul lung. Ma ademenea si se pare ca povestea era cat de cat adevarata caci lumina slaba ce venea din incapere dovedea acest lucru. Am inaintat.

M-am rezemat cu o mana de tocul usii, in prag. In penumbra slaba din incapere puteam zari o silueta masiva ca de barbat bine facut.Era blond.

S-a intors catre mine.

Am impietrit. Nu de frica.

Doar de privirea aceea profunda si fierbinte din albastrul rece.M-am apropiat mai mult scapandu-mi printre buze un slab:"Cine esti?" 

-Nu conteaza. Nu iti voi face nici un rau. Calmeaza-te.

-Sunt destul de calma...avand in vedere ca stau intr-o casa parasita cu un om dubios. De frumos.

-Stiu. Apropie-te.

I-am urmat vorbele. M-am lasat condusa de val. Nu aveam ce sa pierd. 

Eram aproape de el. Ii simteam caldura iesindu-i din corp. Ma infierbanta doar cu privirea aceea plina de ..placere, pasiune, dezmierdare...

M-a tras mai aproape de el, tinandu-si mana fierbinte pe spatele meu, arcuindu-ma si lipindu-ma de el. Cu mana cealalta mi-a tras elasticul de par, apoi mi-a mangaiat fata, buzele, pieptul, sanii, lasandu-si palma intr-o armonie calda si oprindu-se pe fundul meu. 

-Ce faci? Frate, aveam vocea mult mai stinsa decat credeam.

-Lasa-te purtata de val.