-Hei, s-a terminat? Am intrebat. Miscandu-mi din greseala acul prin pielea de pe mana.
-Mda...asta e perfuzie cu sange. Cand ti-am dat sa bei din sangele meu, nu prea ai vrut....
-Adica nu a mers? Sunt om?!
-Nu.
-Atunci sunt transformata?
-Nu...
-Si atunci? Mi-au trebuit cateva minute de gandire, apoi ezitand am intrebat: Moarta?
-Nuu. Esti...un fel de hibrid.
-Oh, Doamne. De ce sunt asa defecta?! Suna mai mult ca o intrebare retorica.
-Nu esti defecta, iubito, numai ca iubesti prea mult viata si iti doresti, in esenta ta, sa ramai asa. Transformarea ai vazut-o doar ca pe o solutie, de a scapa de boala si..moarte.
-Si acum ce se va intampla?
-Nu stiu...
-Totusi..mi-e foame. Un zambet strengaresc mi-a scapat peste buzele uscate.
-Si de ce ai pofta? Mi-a facut cu ochiul.
-Incercarea moarte n-are. Mai ales acum. Nu crezi?
A inceput sa rada cu rasul sau cristalin, indreptandu-se spre frigider. A scos o stricla cu ambalaj total alb si un hamburger dublu. Simteam mirsoul de pui si maioneza. Yammi. A desfacut sticla si avea miros de sange.
-Ala e cumva sange? Si humburger'ul e cu maioneza, ceapa, snitel de pui si rosie?
-Da. Poti simtii mirosul?
-Da.
Am mancat,apoi am gustat din paharul cu sange, schimonosindu-ma ca un copil mic la o lamaie si mi-a explicat ca daca sunt hibrid, sunt jumatate om, jumatate vampir. Asa ca, simturile mele pot fi ca ale unui vampir, pot consuma mancare de om, dar si sange. Inca nu au existat multi hibrizi. Doar unul singur, acum 2000 de ani in urma. Asta m-a dus cu gandul ca eu chiar nu stiam anii lui Ian. Si nici cand era ziua lui.
-Am 23 de ani. Si sunt nascut in decembrie, pe 8. A incercat sa ma lamureasca.
-Si ce varsta ai?
-437 de ani.
-Mosule.
-S-ar putea sa te transformi complet la prima luna plina. A replicat ganditor.
-Si asta cand este?
-Sambata asta.
Peste trei zile adica.
Am mai stat sa vorbim, apoi a incercat sa ma adoarma, dar nu puteam. Asa ca l-am intrebat ce vom face in astea trei zile. Mi-a spus ca mai bine este sa ma initieze intr-o lupta, adica pe intelesul meu sa stiu cum sa le rup cocoasa altora. Mi-a explicat ca pot sa ma hranesc din oameni, dar trebui sa si stiu cand sa ma opresc, asa ca voi stii decat atunci cand voi fi gata sa imi bag coltii in cineva.
Era vineri seara si eram extenuata dupa o lunga lupta,pentru mine cel putin, cu Ian. M-am prabusit pe pat, gandindu-ma initial la un mare pahar cu sange, dar schimbandu-mi parerea intr-un sandvici cu branza.
-Hei, arata-mi coltii. Poti sa ii scoti? M-a intrebat deodata, prefacandu-se extenuat, asezandu-si caul in poala mea.
-Nu am mai incercat, nici nu cred ca....ii pot scoate. Chiar tu ai zis ca ceva nu a mers bine. M-am ridicat si m-am dus la oglinda de pe peretele mic de langa fereastra. Parul castaniu imi atarna in valuri pe langa umeri, ajungand pana la cot, aratand mult mai lucios. Ochii inexprsivi erau stralucitori, pielea fina si inca la temperetura umana, iar buzele carnoase.
-Si cum dracu sa fac? L-am intrebat dupa cateva incercari tampite.
-Gandeste-te la prada, sau la ceva rau, sau doar...sa ti-i scoti.
Asa am si facut, cu mai multa concentrare. Gingiile ma dureau. Canini incepusera incet sa creasca. Apoi m-am speriat, mi-am dus mana la gura si am incercat sa-mi ling picaturile de sange care dadeau din ei.
-Hei, e prima data. E normal. In canini ai o substanta specifica noua, amestecata cu sange, care trebuie data afara. Scuipa. M-a tras langa geam si am scuipat. Asa. Trebui sa o elimini de tot. Stai putin.
Nu am apucat sa intreb de ce, pentru ca deja era langa mine, tinand in brate un pui congelat, care nu mai era congelat. Am pus mana pe el si era cald...
-De ce e cald? Am inceput sa rad. L-ai bagat in microunde?
-Da. E mai bine asa. Acum, musca-l.
-Ce sa fac?
-Sa iti infingi coltii in el. Crede-ma, asa vei spori cresterea lor si vei elimina substanta.
-Si daca nu o elimin?
-E toxica. Trebui sa scapi de ea.
Am facut ce mi-a cerut si am muscat puiul. Avea gust oribil. Simteam cum mi se prelinge din canini ceva. I-am tinut infipti pana am simtit ca nu mai e nimic.
-Ewww, asta a fost scarbos.
-Cred si eu, dar daca era un om cu sange cald, iti placea.
Zambetul mi-a cam pierit de pe fata. M-am imaginat in fata cuiva, simtindu-i teva dulce a sangelui, pulsatiile masandu-i pe dedesupt pielea, zvarcolindu-se de durere si cerand crutare, adrenalina crescandu-mi in vene pana cand moare din mainile mele. Mi-am inchis ochii.
-Nu vreau sa omor oameni.
-Va fi bine, Rosalyn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu