Christmas-Love with a ghost


In fata ei statea tipul asta asa dragut, incat parea ireal.Ochii aceia superbi de culoarea caramelului cu stele aurii in care te pierdeai. Tipic, i-a zambit si i-a pastrat scaunul din dreptul lui ce s-a eliberat, facandu-i semn sa-l ocupe, vazand-o probabil ca se balansa dupa un picior pe altul ca o nebuna, in aglomeratie. Nu mai vazuse un zambet asa angelic si fumos.
Dupa trei zile in care nu il mai vazuse, l-a zarit in statia de autobuz. Grabita, vrand sa ii vorbeasca de aceasta data, un autobuz mare de turisti a trecut in fata ei, el disparand din statie.
Dezamagita, ajunsa acasa si-a luat inghetata si s-a pus la un film. Dupa ce s-a terminat, plictisita a iesit in curte. S-a asezat pe batranul balansoar al casei, insirand aerul curat de noapte, ignorand zgomotul de cu ziua, ce ii transforma creierul intr-un camp de lupta. Noaptea o ajuta sa scape de tot. Era liniste.
O umbra s-a miscat in crengile marului din fata. S-a ridicat, balansoarul ripostand in sunete ragusite, la fel ca lemnul verandei.
-E cineva? A intrebat cu oboseala in voce.
S-a intors ducandu-se in casa. Sentimentul de "privire-n ceafa" inca persista in urma sa.
S-a pus in pat si a reusit intr-un tarziu sa adoarma.


Se intorcea acasa de la cursuri. S-a lovit de el.
-Scuze. Si-a ridicat ochii spre el si i-a intalnit pe ai lui. Erau calzi, erau frumosi, erau...
-Cum faci asta? O intreba el deodata.
-Cum sa fac ce?
-Ma vezi..eu sunt..mort.
Cateva secunde i-au trebuit sa realizeze ca ea chiar vorbea cu o fantoma. L-a intrebat daca vrea sa ii faca o gluma din asta, iar el i-a spus ca nu. O femeie trecea pe acolo, iar atunci a vazut ca a trecut prin el, fara ca el sa se clinteasca.
-Vrei sa vii sa vorbim? Probabil te simti singur...
A dat aprobativ din cap.
Tipul analiza casa decorata in stil clasic: mobilier de lemn, simplu, o carpeta visinie, perdele cu dantela, semineu de culoare caramizie.
-Poti sa bei ceai? Sau sa mananci ceva?
-Nu. I-a spus scurt. Cum te numesti?
-Emily. Tu?
-Calvin.
-Ce s-a intamplat cu tine? Adica...si de ce doar eu te pot vedea?
-Accident de masina, ceva comun. As fi vrut macar sa mor mai misterios sau eu stiu...mai spectaculos. Podul pe care treceam era alunecos. Era iarna, ca acum.
-Imi pare rau....
-Nu ai de ce. Cu ma poti vedea, nu-mi explic. Poate ne era sortit sa ne intalnim dintr-un motiv. Eu stiu?
S-au asezat amandoi pe canapeaua din fata semineului, vorbind despre ei, spunand glume si razand de intamplari haioase. Cateva suvite i-au cazut lui Calvin, iar Em i le-a dat la o parte. O atingere. O privire.
-Crezi in dragostea la prima vedere? A intrebat el.
-Cred ca da.
Fetele li se apropiau, putin cate putin. O atingere a buzelor le trimiteau electricitate direct spre inima, sangele pulsand mai tare, cel putin in Emily. Si-au impreunat mainile, impletindu-si degetele. Ea a inchis ochii, el a sarutat-o bland. Limbile lor facand dragoste acum. Ii incanta. S-au despartit pentru putin timp, pentru aer, dar drogul aromelor lor era puternic si ademenitor.
-Am murit ca sa te-ntalnesc.
-Am trait sa te-ntanesc.












Craciun fericit, dragilor!!

3 comentarii:

  1. Waw ! Asta e.... unic ! Nu am mai citit ceva asemanator . Mi-ar fi placut sa stiu si motivul pt care ea il poate vedea !

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi, poate o sa fac si o a doua parte..sau un extra's(nu stiu dk asa se zice)
    te poop

    |||xoxo|||

    RăspundețiȘtergere
  3. Fabuuuuuuuuuuuuulos!!!!

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere