Raze de Luna rosie-> Красные лучи Луны

Tanya 

Nadya Istvan



Imaginea socanta ar traumatiza pe oricine, oricat de puternic ar fi fost.
Cu putine minute in urma dormeam in camera mea, fara sa stiu nimic. Am auzit galagie dincolo de camera, asa ca m-am dus sa vad ce se-ntampla.
M-am infasurat in halatul primit de ziua mea de la Nadya si papucii de casa asortati. Am coborat cele 4 trepte care faceau legatura cu sufragerie, am traversat-o, am urcat alte 4 trepte si ma indreptam spre sursa zgomotului, camera Nadyei.
Ii simteam mirosul iubitului meu si sange....sange?! Pasii mi se pareau tot mai grei si inmuiati dar reusisem sa fug intr-acolo. Inima-mi bubuia mai rau ca un cal de curse. Mirosul gretos de sange era pretutindeni. Am pus mana pe clanta, am respirat cat am putut si am deschis-o.
Ameteala isi facea aparitia. Un lup plin de sange la bot statea si savura din Nadya. Agonisea, lacrimile uscandu-se pe chipul ei albicios de acum, parul sau inegrindu-se mai tare...
-Nadya...ce...Oh Doamne..Istvan....
Lupul si-a intors privirea spre mine. Prin lumina daruita doar de razele lunare, i-am putut vedea furia si spaima in ochii galbeni. Un suspin gutural de-al meu si un marait de al lui m-au determinat sa o rup la fuga. Usa de la intrare era pozitionata prea departe si la viteza lui ma ajungea din urma, asa ca am fugit in baie. Nu stiam daca va rezista usa la puterea lupului sau lui Istvan, dar am incuiat-o cu zavorul, apoi m-am ghemuit langa cada. Ma leganam ca o nebuna nestiind ce dracu sa fac. Cumnata mea zacea fara viata in ea, in timp ce stiam ca Istvan facuse asta.
Lumina ce patrundea in baie pe gemuletul mic ma stresa, provocandu-mi acele vibratii corporale nesuferite.
Oare ce-l determinase sa isi omoare sora?! Era asa furios....ce ma voi face acum? Ma v-a devora si pe mine? Daca ea ii era sora, eu ce rost mai aveam? Pana la urma ii eram iubita, da, dar o straina, nu acelasi sange. Alfa va fi asa furios...
Ma intrebam daca cearta noastra fusese de vina. Ma contraziceam si ma certam pe tema asta de multe ori. Nu vroiam sa-mi accept "darul',pe cand el il iubea.
-Deschide usa. Iarta-ma...ce-am facut? ce-am facut?!
Prinsa de atatea ganduri nu imi dadusem seama ca se schimbase inapoi si statea in dreptul usii, bolborosind doar pentru el. Auzeam si eu, dar in fundalul gafaielilor mele.

3 comentarii:

  1. Nu ne lasa asa. Continua, ar putea fi un inceput bun de ....inca un fic :d sau macar mai scrie putin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da ! Ar trebui sa mai continui putin !

    RăspundețiȘtergere
  3. ok, voi mai continua cand voi mai avea timp. Mersi::*

    |||xoxo|||

    RăspundețiȘtergere