Hypnotic Passion IV

Gandurile imi erau invalmasite prin cap.  Cand ucizi pe cineva ce ar trebui sa spui? Ca nu ai vrut sa faci asta? Ca iti pare rau? Asta ar trebui sa spun? Ca-mi pare rau? Sa mint chiar daca nu a fost asa?! Inca o data Ian mi-a daruit o imbratisare calduroasa cu bratele lui reci. Era destul de racoare in seara asta, dar cuprinsa de el, asa, in bratele lui, nu facea decat sa ma incalzesc mai mult.
-O sa fie bine. Rasuflarea lui in parul meu nu a facut decat sa ridice adrenalina in mine.
-Cum, Ian, o sa fie bine? Am ucis un om. Nu era un strain, era sotul meu, familia mea. Sunt o criminala si chiar nu stiu de ce naiba mai fac umbra pe pamant.
M-am retras din bratele lui. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10. Am tras o gura mare de aer si:
-La dracu cu toate. Am spus.
M-am plimbat indelungul acoperisului, obosind si simtandu-mi picioarele greoaie, m-am dus spre marginea cladirii. Realizam ca nu mai simteam nimic: nici ura, nici iubire, nici durere, nici nimic. Eram goala de sentimente. Probabil era soc, sau poate asa ne simteam noi, criminalii. Nu aveam nici o parere de rau, nici un regret, nici o mustrare de constiinta. Mi-am leganat un picior in aer. Il simteam ca se uita la mine, dar nu facea nici un pas. Am crezut ca nici macar nu este acolo, asa ca mi-am intors privirea spre el. Era acolo. In seara aceasta era imbracat doar cu o pereche de blugi, un tricou si o geaca neagra de piele ce ii acoperea trupul fara de cusur. In picioare avea niste tenesi negrii. Parul saten inchis ii statea perfect. Ochii albastrii se uitau in jos, fara nici o expresie pe care sa o pot citii.
Mi-am reluat pozitia fara sa ii zic nimic. Mi-am leganat un picor.
Un singur pas daca mai faceam cadeam intr-un abis de liniste si libertate, sau intr-un Iad plin de amaraciune. Poate locul meu era in Iad. De fapt, sigur acolo mi-era locul. Am oftat, apoi m-am intors spre el iar el statea si se uita la mine ca la masini straine.
-Vrei sa mergem de aici?
-Da. I-am raspuns.
Am coborat la mine in apartament si a ramas cu mine peste noapte.

O noua zi...
Azi trebuia sa merg la doctor pentru a scapa de...copil. Lui ian ii spusesem aseara. Am iesit de sub dusul fierbinte si din reflex m-am oprit in prag rezemandu-ma de el. Zeul meu propriu statea in patul meu, intins, picior peste picior si cu o mana sub cap.
-Tu poti sa stai si ziua afara? L-am intrebat aproape soptind, stiind ca ma aude.
-Da. Ce sa nu stau? Chiar crezi toate prostiile din filme si carti?
-Hmm..ce te ajuta? Adica ai vreun talisman norocos?
-Nu.
-Esti alergic la usturoi?
-Il ador.
-Apa sfintita?
-Pot s-o si beau.
-Iti vezi reflexia in oglinda? Dar in fotografii iesi?
-Pai ce-ar fi sa aflam?
Cu o viteza incredibila s-a repezit la mine si m-a luat de mana, ducandu-ma spre oglinda, unde aveam si un aparat de fotografiat.
-Uite.
Ne-am prostit si fotografiat in oglinda pana cand cred ca s-a umplut cardul camerei.
M-a condus cu masina pana la clinica.
-Esti bine, Rossye?
-Da.
 * * *
Era pe culoar asteptandu-ma. M-am indreptat spre el apoi m-am asezat si eu jos.
-Cum te simti?
-Usoara si...am un semniment de libertate deplina. Nu puteam sa-mi retin zambetul de pe fata.
-Atunci nu vreau sa iti stric fericirea, dar cand vor intreba prietenii, familia lui unde este, tu ce vei spune?
Chiar ca imi luase tot cheful aducandu-mi aminte de Daryl.
-Din fericire, nu are pe nimeni.
-Ok..In seara asta vrei sa vii la mine?
-Ce suntem noi? Iubiti, amanti, prieteni? Simteam ca m-am trezit vorbind prost, dar intrebarea asta ma macina si chiar vroiam sa aflu raspunsul.
-Amanti, prieteni cu beneficii...suntem impreuna si e tot ce conteaza.
-Si ce contez eu in existenta ta?
-Raspunsul se afla in intrebarea ta. Mi-a facut cu ochiul, mi-a zambit provocator si i-am spus ca diseara trebuie sa fac ceva si sa pun niste lucruri in ordine pentru ca maine sa vand casa.
Nu puteam sta acolo. Sentimentul de situatie ciudata nu ma lasase in pace. Adica ma bucur de viata de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
* * *
Incercand sa lipesc niste foi dintr-un carnetel, simteam cum imi trece un fior pe sira spinarii. Ma simteam privita si deja poate ca aberam prea mult.
-Hmm..sigur m-am uitat la prea multe filme.
De fapt, fantomele pot exista la fel de bine cum exista si vampirii. M-am ridicat in picioare cuprinzandu-ma inca un val de curent. M-am asezat pe scaunelul de langa geam. 
Mi-am frecat ochii crezand ca mi se pare, dar nu. Cearceaful cadea jos de parca era tras, apoi cand ceasul de pe noptiera a cazut deja ma infuriase.
-Terminaaa!! Am zbierat si am aruncat cu mainile in sus. Gata!
Un vartej de aer se centralizase in camera si era ciudat pentru ca nu era nici o fereastra deschisa..daca nu cumva...
Mi-am focalizat atentia spre foile de pe jos si mi-am imaginat ca le ia vantul. Si asa s-a intamplat. Marfa, Rose. Acum mai ti-ai descoperit o ciudatenie. Totul s-a terminat la fel de repede cum a si inceput.
A doua zi am chemat pe cineva si cat ai zice "peste" apartamentul s-a vandut. M-am mutat intr-un apartament mai micut, cu o camera, in vecinatate cu Ian.
Cioc cioc Cioc
Am deschis usa de la intrare.
-Buna, vecina, accepti sa bem o cafea impreuna? A..si ti-am adus si niste clatite de la fast-food-ul din colt. Sunt cu ciocolata si sunt foarte bune.
-Hei, de unde ai stiut unde m-am mutat?
-Ai uitat ca aflu repede? Si-a lasat capul in fata cat sa il sarut.
-Intra.
Dupa ce am baut cafea si am mancat vreo 6 clatite ma simteam ca un urs.
-Ma simt ca un urs.
-Stiam eu ca o sa iti fie foame. Yam ce buna e cafeaua.
Nu mai m-am putut abtine si m-a apucat o criza de ras care a tinut 2 minute. Dupa ce am terminat l-am intrebat:
-Poti sa bei cafea?
-Da. Se pare ca ne ajuta sa ne incalzim un pic. Uite, mi-a strans mana intr-a lui, vezi?
-Da. chiar era mai calda.
-Hmmm...ai destula treaba pe aici.
-Mda, dupa cum vezi sunt numai cutii. Ce zici..ma ajuti? I-am facut cu ochiul si l-am strans de gat printr-o imbratisare, apoi l-am sarutat pe obraz.

Un comentariu: