Hypnotic Passion VII

Draga, foi de destainuire. Cate zile au trecut? Cate saptamani? Habar nu am. Stiu doar ca gandurile mele zac pe foile imprastiate langa noptiera. Nu am cu cine sa vorbesc, nu am pe cine sa ascult, nu am pe cine sa vad. Eu am ales asa. Tot ce am vazut in astea doua saptamani cred, au fost doar peretii camerei mele si retinerea camerei in tacere. Nu vreau s-o rup, de aceea telefonul meu sta inchis undeva prin baie. Ian imi sparsese geamul acum cateva zile, dar mi-am asezat sifonierul in dreptul sau, cu un afis pe care scria ca am nevoie de timp si sa ma lase in pace. Doar cateva zile. Si ca imi datora un geam nou.
Sigur era lume care se cracea si care se inchina cu stanga cand vedea geamul unui apartament spart.
Pentru prima data, fixul se auzea din living. Cu greu mi-am urnit picioarele spre usa, tinandu-ma de pereti, slabita, dar intr-un final, ajunsa, am raspuns.
-Da? Vocea mi-era sorbita de moarte si vlaga.
-Inceteaza sa-ti mai faci raul asta. Te rog, lasa-ma sa intru. Mi-a raspuns o voce placuta.
-Ian...
-Te iubesc.
Te iubesc...te iubesc...te iubesc....te iubesc...rasunau in mintea mea aceste cuvinte ca si cum ar fi plutit pe un ocean.
-Te iubesc. Mi-a repetat.
I-am inchis. Un timp crezusem ca a plecat,dar ceva m-a facut sa ma duc sa deschid usa, probabil  fiindca stiam ca in acest rastimp statea la usa.
Intr-un final m-am indreptat intr-acolo si l-am invitat sa intre. Nici bine nu am terminat sa rostesc cuvantul "intra" caci am fost asaltata de doua brate dragi mie, care in perioada asta imi lipseau. Daca nu mi-as fi retras invitatia si acum stateam in aceste doua brate.
Lacrimile nu mi le-am mai putut stapani. Mi se pareau uriase si grele.
-Si mie mi-a fost asa de dor de tine, Ian....te iubesc.

Mi-a pregatit apa calda in cada, spunandu-mi ca ma va relaxa mai mult, apoi s-a dus sa cumpere ceva de mancare, pentru ca eu nu mai iesisem de mult timp.
Inainte sa intru-n cada mi-am lasat halatul sa curga de pe mine. Aratam ca o anorexica. Oasele mai aveau un pic si imi plesneau pielea. Cearcanele imi erau violent de violet si ochii rosii cu pupilele dilatate aratau groaznic, prbabil de atata plans de mila. Buzele imi erau uscate si crapate. Parul imi era si el uscat, cu varfurile despicate.
Mi-am croit drum spre apa fierbinte, lasand bulbucii si hidromasajul sa isi faca treaba.
Mi-am deschis ochii incet si in fata mea statea el, spunandu-mi ca am adormit cateva minute. M-a sarutat gingas si m-a condus in bucatarie, dupa ce m-am imbracat.
-Sper ca ti-e foame, pentru ca am luat vreo 4 meniuri. M-a atentionat, aratand spre masa cu blat de marmura rozalie plina cu pungi de la Mc.
-Mc? L-am intrebat sceptica.
-Mdea...
-Bine, pentru ca sunt lihnita.
Am mancat in liniste. Nu a spus nimic, asa ca am rupt eu tacerea.

-Deci...ai de gand sa ma transformi pana la urma?
-Rose, am mai vorbit, iubito...
-Oricum o sa mor, Ian. M-am rastit la el.
Ca un leu s-a anapustit asupra mea, crezand ca ma va sparge precum un borcan subtire din sticla, cand m-a dat spre perete. Tabloul ce ilustra un peisaj de camp s-a zgaltait si a scos un scartait sumbru cand a cazut si i s-a spart gemuletul.
-Nu intelegi? Nu vreau sa suferi. E un blestem. A tipat. Ochii sai aproape i se albisera, din purul albastru de ocean. Erau reci si patrunzatori. Erau fermecatori si infricosatori acum. Erau invadati de regret. Pentru mine. Mi-am dat seama ca s-a calmat un pic, datorita revenirii culorii de albastru. Te iubesc, dar...nu vreau sa ma blestemi dupa. Nu as rezista sa ma urasti o eternitate pentru....
-Te voi uri mai tare daca nu o vei face.
Acestea fiind rostite pe gura mea, s-a indepartat incet de mine si s-a intors in camera de zi. L-am urmat.
-Deci? O vei face? L-am intrebat.
-Iti doresti asta?
-Da.
-Indeajuns de mult incat sa suporti durerea?
-Indeajuns de mult, daca voi fi cu tine. Am repetat.
-Bine.
-Serios?
-Da.
-Cand?! Entuziasmul m-a facut sa tresar. Nu aveam habar ca pot fi asa nerabdatoare pentru ceva.
-Cand vrei.
-Acum.

S-a apropiat de mine apoi mi-a spus sa ma relaxez si sa ignor durerea. Sa ma axez doar pe mangaieri si sarutarile sale, pentru a-mi fi mai bine. Am facut semn afirmativ din cap si mi l-am inclinat intr-o parte.  Printr-o sarutare suava, si-a frecat buzele moi de gatul meu, transformand miscarile lente in mici zgarieturi cu incisivii. Am inchis ochii, imaginandu-mi-l in fata mea, intr-o poenita presarata cu trandafiri, undeva frumos. Si-a lasat coltii sa-mi strapunga gatul.
Un icnet de durere a sfasiat linistea moribunda din apartament. Sangele curgand se auzea la urechea mea, la fel ca picaturile de viata ce se prelingeau din mine. O durere locala imi stapanea si amortea partea gatului. O simteam interminabila, dar stiam ca imi va trece. Intr-un final...
M-a lasat pe canapea si printre zgomote surzitoare l-am auzit spunandu-mi sa beau din mana lui. Mi-am dus buzele pe rana facuta de el si am sorbit din licoarea noii mele vieti