Moarte blanda

              In timp ce ceasul isi zornaie orele,

          Privesc prin geamul sticlos de marmura,

Cum moartea s-asterne pe vietile noastre

Si cum orice fapta umila din a noatra viata moare.

Nu imi e frica de ea,

Stiu ca v-a avea sa vina,

Cu chipul ei alb ca din ceara

Si trupul gingas plamadit din ingeri de tarana.

Vino si mangaie-mi obrazul sarat,

E drept sa iti spun ca ai venit cand te-am asteptat,

Saruta-ma moarte blanda si curata...

Vino, caci vreau sa-mi cunosc adevarata soarta.