Natasha Bedingfield

De ce? Pentru ca mai demult mi-a placut mult de ea...si azi este ziua ei.

Unele melodii mi-au acompaniat tristetea sufletului in unele momente de mai de mult.

Sa nu mai vorbim de plictiseala.....

Hypnotic Passion VII

Draga, foi de destainuire. Cate zile au trecut? Cate saptamani? Habar nu am. Stiu doar ca gandurile mele zac pe foile imprastiate langa noptiera. Nu am cu cine sa vorbesc, nu am pe cine sa ascult, nu am pe cine sa vad. Eu am ales asa. Tot ce am vazut in astea doua saptamani cred, au fost doar peretii camerei mele si retinerea camerei in tacere. Nu vreau s-o rup, de aceea telefonul meu sta inchis undeva prin baie. Ian imi sparsese geamul acum cateva zile, dar mi-am asezat sifonierul in dreptul sau, cu un afis pe care scria ca am nevoie de timp si sa ma lase in pace. Doar cateva zile. Si ca imi datora un geam nou.
Sigur era lume care se cracea si care se inchina cu stanga cand vedea geamul unui apartament spart.
Pentru prima data, fixul se auzea din living. Cu greu mi-am urnit picioarele spre usa, tinandu-ma de pereti, slabita, dar intr-un final, ajunsa, am raspuns.
-Da? Vocea mi-era sorbita de moarte si vlaga.
-Inceteaza sa-ti mai faci raul asta. Te rog, lasa-ma sa intru. Mi-a raspuns o voce placuta.
-Ian...
-Te iubesc.
Te iubesc...te iubesc...te iubesc....te iubesc...rasunau in mintea mea aceste cuvinte ca si cum ar fi plutit pe un ocean.
-Te iubesc. Mi-a repetat.
I-am inchis. Un timp crezusem ca a plecat,dar ceva m-a facut sa ma duc sa deschid usa, probabil  fiindca stiam ca in acest rastimp statea la usa.
Intr-un final m-am indreptat intr-acolo si l-am invitat sa intre. Nici bine nu am terminat sa rostesc cuvantul "intra" caci am fost asaltata de doua brate dragi mie, care in perioada asta imi lipseau. Daca nu mi-as fi retras invitatia si acum stateam in aceste doua brate.
Lacrimile nu mi le-am mai putut stapani. Mi se pareau uriase si grele.
-Si mie mi-a fost asa de dor de tine, Ian....te iubesc.

Mi-a pregatit apa calda in cada, spunandu-mi ca ma va relaxa mai mult, apoi s-a dus sa cumpere ceva de mancare, pentru ca eu nu mai iesisem de mult timp.
Inainte sa intru-n cada mi-am lasat halatul sa curga de pe mine. Aratam ca o anorexica. Oasele mai aveau un pic si imi plesneau pielea. Cearcanele imi erau violent de violet si ochii rosii cu pupilele dilatate aratau groaznic, prbabil de atata plans de mila. Buzele imi erau uscate si crapate. Parul imi era si el uscat, cu varfurile despicate.
Mi-am croit drum spre apa fierbinte, lasand bulbucii si hidromasajul sa isi faca treaba.
Mi-am deschis ochii incet si in fata mea statea el, spunandu-mi ca am adormit cateva minute. M-a sarutat gingas si m-a condus in bucatarie, dupa ce m-am imbracat.
-Sper ca ti-e foame, pentru ca am luat vreo 4 meniuri. M-a atentionat, aratand spre masa cu blat de marmura rozalie plina cu pungi de la Mc.
-Mc? L-am intrebat sceptica.
-Mdea...
-Bine, pentru ca sunt lihnita.
Am mancat in liniste. Nu a spus nimic, asa ca am rupt eu tacerea.

-Deci...ai de gand sa ma transformi pana la urma?
-Rose, am mai vorbit, iubito...
-Oricum o sa mor, Ian. M-am rastit la el.
Ca un leu s-a anapustit asupra mea, crezand ca ma va sparge precum un borcan subtire din sticla, cand m-a dat spre perete. Tabloul ce ilustra un peisaj de camp s-a zgaltait si a scos un scartait sumbru cand a cazut si i s-a spart gemuletul.
-Nu intelegi? Nu vreau sa suferi. E un blestem. A tipat. Ochii sai aproape i se albisera, din purul albastru de ocean. Erau reci si patrunzatori. Erau fermecatori si infricosatori acum. Erau invadati de regret. Pentru mine. Mi-am dat seama ca s-a calmat un pic, datorita revenirii culorii de albastru. Te iubesc, dar...nu vreau sa ma blestemi dupa. Nu as rezista sa ma urasti o eternitate pentru....
-Te voi uri mai tare daca nu o vei face.
Acestea fiind rostite pe gura mea, s-a indepartat incet de mine si s-a intors in camera de zi. L-am urmat.
-Deci? O vei face? L-am intrebat.
-Iti doresti asta?
-Da.
-Indeajuns de mult incat sa suporti durerea?
-Indeajuns de mult, daca voi fi cu tine. Am repetat.
-Bine.
-Serios?
-Da.
-Cand?! Entuziasmul m-a facut sa tresar. Nu aveam habar ca pot fi asa nerabdatoare pentru ceva.
-Cand vrei.
-Acum.

S-a apropiat de mine apoi mi-a spus sa ma relaxez si sa ignor durerea. Sa ma axez doar pe mangaieri si sarutarile sale, pentru a-mi fi mai bine. Am facut semn afirmativ din cap si mi l-am inclinat intr-o parte.  Printr-o sarutare suava, si-a frecat buzele moi de gatul meu, transformand miscarile lente in mici zgarieturi cu incisivii. Am inchis ochii, imaginandu-mi-l in fata mea, intr-o poenita presarata cu trandafiri, undeva frumos. Si-a lasat coltii sa-mi strapunga gatul.
Un icnet de durere a sfasiat linistea moribunda din apartament. Sangele curgand se auzea la urechea mea, la fel ca picaturile de viata ce se prelingeau din mine. O durere locala imi stapanea si amortea partea gatului. O simteam interminabila, dar stiam ca imi va trece. Intr-un final...
M-a lasat pe canapea si printre zgomote surzitoare l-am auzit spunandu-mi sa beau din mana lui. Mi-am dus buzele pe rana facuta de el si am sorbit din licoarea noii mele vieti

P-aici prin zona

Hey, everybody. Mda...ma mai stiti?! Da, aia, care posteaza ceva la interval de 2 ani decenii pe blogul blogurile ei.
Hmm...vreau sa mai plictisesc blogu' asta mai tare decat e deja:) de aceea am sa spun cate ceva.
1. Ieri am mers la Antipa...Yeeiiii...Mda...nu e nimic iesit din comun, numai ca sincera sa fiu cum nu am avut niciodata ocazia sa merg acolo, ma bucur ca am facut-o.
2. Marti, unde credeti ca am fost?? La Breaking Dawnnnn.  A fost foarte frumos. Si mi-a placut enorm. Probabil la a doua parte, anul viitor in noiembrie cand o sa apara, am sa mai iau bilet sa il vad acolo.
3. Ieri, a fost prima data cand era sa iau prima mea amenda. :)) Ha ha, nu va speriati, nu am furat, sau facut ceva rau, doar ca nu mi-am validat cardul la urcarea in tramvai. Ce? Am uitat....Asa ca Shhhh.
Faza e ca am scapat si nu mi-au facut nimic.
4. Mi-am comandat pentru prima data ceva de pe 'net. Ghetuteee. Si imi placccc. A lot. Sunt asa dragalaseee :)) dar sunt niste ghete, stiu. Ma intreb, la astea cat imi va rezista talpa!?! Mereu imi stric incaltamintea. Si de fiecare data mama imi face capu' calendar. Asta e. Trec Peste, asa cum fac mereu...
5. Am facut 2000 si ceva de vizualizari pe celalalt blog si va multumesc mult, chiar daca mai sunt persoane care nu cred ca vor gasi acest articol. De asemenea, ii multumesc Mariei care mi-a lasat comentarii foarte frumoase.
6. Vreau sa ii multumesc si Annei, buna mea prietena, care ma sustine, dar neavand internet, nu isi poate exprima bucuria. Ce sa se mai faca ea acum, cand nu mai am 'net pe mobil sa imi vada postarile? :))
7. Vreau sa ii multumesc si lui Rin, pentru fetita draguta desenata sus. O ador si am de gand sa o las mult timp acolo.


In alta ordine de idei, tezele si testele mi-au mancat viata. Sper ca astea 2 zile sa imi vina idei pentru cele 3 ficuri ale mele.

Va pupacesc si mai vorbim... De fapt, doar eu :). Byee

Yours,
Marah

Hypnotic Passion VI

Mi-am intins oasele in pat. Eram singura. Afara soarele ardea ferestrele.
-Ian? Am strigat incet.

Mi-am tras picioarele spre marginea patului, aproape bagandu-mi picioarele intr-o tava cu 2 trandafiri pusi pe ea, 5 cubulete de ciocolata pe care erau intiparite literele "love" si o ceasca de cafea.
-Ok. Ian, daca asa ma vei servii cu micul dejun in fiecare dimineata, am sa mor lihnita de foame, iubire.
-Micul dejun se mananca in bucatarie, draga, nu in camera.
-Ha, asta a vrut sa sune ca o gluma? Pentru ca nu mi-a starnit deloc rasul.
-Stii ce o sa ti-l starneasca? Mi-a strigat din bucatarie, apoi in clipa urmatoare era sprijinit de usa, cu o carpa pe umar.
-Ce?
-Asta. Si a inceput sa ma gadile neincetat.
-Opreste-te. Ga-gata. Nu..Aproape ma sufocam de atata ras, intr-un final Ian rasucindu-ma si asezandu-ma in pat m-a asat sa trag o gura uriasa de aer cu ditamai ranjetul pe fata.
-Mai vrei?
-Nuuu. I-am spus.

Mi-am facut un dus si mi-am ales niste blugi albi taiati, un sutien negru cu un maieu bej si o pereche de cizme negre.
-Unde mergem azi? Am intrebat.
-Unde ai vrea?
-Nu stiu...
O durere mi-a sfasiat capul si m-am dezichilibrat probabil, pentru ca eram deja cuprinsa de bratele lui Ian.
-Hei, te simti bine?
-Nu...mi-e rau...
-Mergem la spital.
-Nu vreau.
-Ba da. Ametelile astea nu sunt bune, Rose, si nu este prima data cand iti vine rau.
Stiam ca nu mi-e bine, asa ca pana la urma am cedat si ne-am indreptat catre spital.
Mi-au facut mai multe analize amanuntite si doctorul ne-a chemat la el in birou. De fapt doar pe mine.
M-am asezat pe scaun si a inceput sa turuie gura fara el, spunand un fel de introducere ca si cum ar urma ceva rau.
-Deci, domnule doctor, pana la urma ce am?
-Suferi de o boala foarte rara si...mi-e teama ca este fatala.
-Cum?!
-Se numeste boala Worllyei. Este o boala cerebrala, care iti produce greturi, ameteli, dureri de cap, stare de voma, temperatura. In caz ca ai vomitat vei vedea ca e si cu sange. Treptat iti vei pierde de multe ori echilibrul, concentarea si vederea. Vei scade in greutate si..
-Ati spus ca este fatala...adica voi murii? L-am intrerupt.
Tacerea sa a fost un raspuns.
-Da..si-a despicat buzele intr-un cuvant simplu...mai ai aproximativ 9-10 luni, maxim un an. Nu exista tratament inca.
-Am inteles. Multumesc mult.
Am iesit val-vartej pe usa cabinetului,  sincera sa fiu am crezut ca am scos-o din balamale, asa ca m-am uitat in spate sa vad daca mai e acolo. Mi-am intors capul si doua brate mi-au incalzit corpul.
-Am auzit....mi-a soptit la ureche sa aud doar eu.
-Stiu. O sa mor, Ian.
-Hei, nu o sa mori.

Ne-am indretat spre casa. Ian m-a lasat la apartamentul meu si el a plecat cu niste treaba.
Seara a venit la mine cu un aranjament floral superb, alcatuit din trandafiri rosii, albi, roz, galbeni si chiar unul negru cu alb batand spre albastru inchis, foarte frumos, crini si multe alte flori frumoase.
-Hmm..seamana cu un ghiveci de flori. Mersi mult.
-Nu ai de ce sa imi multumesti, dragostea mea. Voi fi langa tine, orice rau s-ar abate asupra ta, sa il intampin eu si sa te scap de el.
-E frumos ce zici, l-am sarutat usor pe obraz, dar din pacate moartea nu are solutie.
-Crezi? Sunt vampir, Rosalyn. Crede-ma ca are solutie.
-Te gandesti la ce ma gandesc si eu? Nu mi-a raspuns, doar s-a uitat la mine si eu la el si tot asa.

Altfel

Priveste in ochii mei si spune-mi ce simti   

Doare, nu-i asa, sa scrancesti din dinti?!

Sunt goala de sentimente 

Si ma bucur ca nu poti sa-mi citesti gandurile absente.

Sunt aici si totusi departe,

Pare comun, dar totusi aparte,

Sunt aici, sunt eu, aceasi, dar totusi altfel

Suntem aici, ne privim si stim ca nu mai e la fel...

Asculta-mi linistea, caci ea vorbeste pentru mine;

Asculta-mi inima, caci ea gandeste pentru mine;

Si fa ce crezi, dar lasa-ma asa cum sunt, 

Caci, drept sa-ti spun....nu esti singurul de pe pamant.

Like like like

Raze de Luna rosie-> Красные лучи Луны

Tanya 

Nadya Istvan

Imaginea socanta ar traumatiza pe oricine, oricat de puternic ar fi fost.

Cu putine minute in urma dormeam in camera mea, fara sa stiu nimic. Am auzit galagie dincolo de camera, asa ca m-am dus sa vad ce se-ntampla.
M-am infasurat in halatul primit de ziua mea de la Nadya si papucii de casa asortati. Am coborat cele 4 trepte care faceau legatura cu sufragerie, am traversat-o, am urcat alte 4 trepte si ma indreptam spre sursa zgomotului, camera Nadyei.
Ii simteam mirosul iubitului meu si sange....sange?! Pasii mi se pareau tot mai grei si inmuiati dar reusisem sa fug intr-acolo. Inima-mi bubuia mai rau ca un cal de curse. Mirosul gretos de sange era pretutindeni. Am pus mana pe clanta, am respirat cat am putut si am deschis-o.
Ameteala isi facea aparitia. Un lup plin de sange la bot statea si savura din Nadya. Agonisea, lacrimile uscandu-se pe chipul ei albicios de acum, parul sau inegrindu-se mai tare...
-Nadya...ce...Oh Doamne..Istvan....
Lupul si-a intors privirea spre mine. Prin lumina daruita doar de razele lunare, i-am putut vedea furia si spaima in ochii galbeni. Un suspin gutural de-al meu si un marait de al lui m-au determinat sa o rup la fuga. Usa de la intrare era pozitionata prea departe si la viteza lui ma ajungea din urma, asa ca am fugit in baie. Nu stiam daca va rezista usa la puterea lupului sau lui Istvan, dar am incuiat-o cu zavorul, apoi m-am ghemuit langa cada. Ma leganam ca o nebuna nestiind ce dracu sa fac. Cumnata mea zacea fara viata in ea, in timp ce stiam ca Istvan facuse asta.
Lumina ce patrundea in baie pe gemuletul mic ma stresa, provocandu-mi acele vibratii corporale nesuferite.
Oare ce-l determinase sa isi omoare sora?! Era asa furios....ce ma voi face acum? Ma v-a devora si pe mine? Daca ea ii era sora, eu ce rost mai aveam? Pana la urma ii eram iubita, da, dar o straina, nu acelasi sange. Alfa va fi asa furios...
Ma intrebam daca cearta noastra fusese de vina. Ma contraziceam si ma certam pe tema asta de multe ori. Nu vroiam sa-mi accept "darul',pe cand el il iubea.
-Deschide usa. Iarta-ma...ce-am facut? ce-am facut?!
Prinsa de atatea ganduri nu imi dadusem seama ca se schimbase inapoi si statea in dreptul usii, bolborosind doar pentru el. Auzeam si eu, dar in fundalul gafaielilor mele.

Hypnotic Passion V

Iubito, nu vreau sa ma laud, dar fara mine nu puteai sa decorezi asa frumos camera asta. Recunoaste.
-Iaaan, este doar o mobila. Amandoi am facut o treaba buna, pentru ca e mobila simpla si nu am multe decoratiuni. Am inceput amandoi sa radem in timp ce ne priveam munca.
Arata chiar dragut.
-Ce vrei sa facem acum? Ma intreba el.
-Iti iei geaca de pe canapeaua mea cea noua, am spus printr-un ranjet care s-a dovetit a fi un ras, si sa

ma lasi sa ma imbrac in ceva dragut, ca apoi sa iesim pe afara. Ce zici?
-Uhh..ma scoti in oras, sa-nteleg?
-Yep.
-Si nu vrei sa te ajut? Mi-a strigat peste umar.
-Ma descurc si singura, dragule.
Apartamntul avea doar patru incaperi. Sufrageria, baia, bucataria si o camara pe care am facut-o camera mea. CE? Era era prea mare ca sa fie camara, mai ales ca nu aveam ce sa bag in ea. Acum mi se parea prea mica pentru o camera de dormit, dar eram multumita. Incapea calculatorul si biroul, un pat micut si un sifonier, cu nu prea multe haine, intr-un colt. Camera era luminoasa si foarte draguta, culoarea de turcoaz oferindu-mi mai multa placere sa o privesc, fiind o culoare calmanta. Vroiam sa il trag pe Ian la o plimbare cu masina noua ce aveam sa mi-o cumpar. Vandusem masina cea veche la oamenii care mi-au cumparat casa, asa ca aveam destui bani. Daca eram vreo psihopata de haine...aveam cum sa ii risipesc, dar cum niciodata nu m-a pasionat acest
  sport....
Mi-am ales din dulap o pereche scurta de blugi, sutien negru acoperit de un maieu de aceasi culoare, botine negre si 2 lantisoare. Dupa ce mi le-am pus am luat 3 bratari micute, 2 punandu-le pe mana dreapta si una pe cealalta si niste cercei micuti. Parul lung pana la mijloc mi l-am lasat in onduleurile naturale castanii pe spate,
mi-am machiat ochii caprui cu un bej de culoarea pielii, mi-am dat cu rimel apoi cu un gloss fin de buze. Iesind din camera iubitul meu, daca ii pot spune asa, ma astepta in bucatarie rezemat de mobilierul acestia. M-am indreptat spre el, luandu-l in brate si sarutandu-l gingas. Mi-a raspuns printr-un sarut si mi-a mangaiat spatele.
-Esti bine? M-a intrebat.

-Da. De ce sa nu fiu?
-Te simt incordata.
-Cu tot ce s-a intamplat, Ian, e imposibil. Macar atat sa simt. Mai este si.....dandu-mi seama ca deja am zis prea mult m-am oprit, uitandu-ma la el si adaugand: Mai bine mergem.
-Ce mai este?
-Nimic. Sa mergem.
-Rosalyn, ce este? M-a apucat de brat si m-a tras inapoi.
-Nu m-am simtit bine in ultima vreme, apoi descopar ca am niste puteri ciudate, fac avort, intre astea ucigandu-mi sotul si acum ma intalnesc si iubesc un barbat cu care m-am culcat cu o seara inainte de moartea sotului meu care se pare ca e un vampir si nici nu stiu cat insemn eu, un singur om simplu si umil, in existenta sa.
-Insemni mult pentru mine, Rose, si ma bucura faptul ca tii la mine.

Dupa mica disputa am plecat si am mers sa imi cumpar masina. Ian imi povestea de cateva masini bune si vazand unele din magazin, daca asa numea locul unde se vand masinile,  chiar imi placeau.
Intr-un final mi-am ales un Lamborghini Gallardo pe care pusesem ochii de cand intrasem. O ador deja, era masina mea de acum. Am primit felicitari pentru alegerea facuta si de la vanzator si de la frumuselul meu iubit.

-Vreau sa fac o tura! Te superi daca ma astepti la apartament?
-Nu, iubito.
Am accelerat si imi placea sunetul produs de motor in fundalul mintii.Intr-un fel imi parea rau ca nu l-am luat si pe Ian, dar pun pariu ca stia cum merge masina asta. Era imposibil sa nu fi mers cu o masina ca asta vreodata.
Pana acasa nu am facut mult. Era vreo 9 seara si ma simteam obosita.
-Am ajuns. O ador. Am urlat cand mi-a deschis usa.
Din bucatarie venea cel mai frumos miros de mancare.
-Faci de mancare?! Am intrebat mirata. Ar fi prea de tot.
-Da. Friptura, salata si am pregatit niste briose cu ciocolata si frisca.
-Yam. Ce bun...suna..I-am facut cu ochiul si l-am sarutat. Ma duc sa imi fac un dus.
-Pot sa vin cu tine?
-Nu acum.
-Oho, deci facem dus in seara asta? Impreuna?
-Da. I-am strigat din camera razand in hohote.

Cand am iesit din dus mi-am luat peste lenjerie niste pantaloni de pijama si un tricou dragut si comod roz. Mi-am facut aparitia in bucatarie.
-Si in pijama arati prea bine..apoi trase o privire la tricou...ca sa fii adevarata. Si dragostea da, este dureroasa, doar pentru unii. asa ca ar trebuii sa urmezi faptul de pe tricou si sa te bucuri ca o ai.
-Da Ian, nu trebui sa arati tuturor si sa te umflii in pene ca nu poti fi ranit, i-am spus facand referire la tricoul de azi.  Hei, stiu ca dragostea pentru tine nu conteaza.
-Ba conteaza. Nu ma umflu-n pene. Acum mananca si spune-i cum au iesit toate.
Dupa ce am mancat l-am felicitat si ne-am uitat impreuna un pic la televizor.
-Te iubesc. Mi-a spus asa de bland incat nu credeam ca este adevarat. Niciodata nu mai imi spusese asta. M-am uitat la el.
-Si eu te iubesc, Ian. Mult.
M-a luat in brate si m-a carat pana in baie. Mi-a dat hainele jos si pentru a doua oara am facut dus, dar de data asta in jacuzzi-ul din mijlocul baii, apoi m-a carat in camera....

Hypnotic Passion IV

Gandurile imi erau invalmasite prin cap.  Cand ucizi pe cineva ce ar trebui sa spui? Ca nu ai vrut sa faci asta? Ca iti pare rau? Asta ar trebui sa spun? Ca-mi pare rau? Sa mint chiar daca nu a fost asa?! Inca o data Ian mi-a daruit o imbratisare calduroasa cu bratele lui reci. Era destul de racoare in seara asta, dar cuprinsa de el, asa, in bratele lui, nu facea decat sa ma incalzesc mai mult.
-O sa fie bine. Rasuflarea lui in parul meu nu a facut decat sa ridice adrenalina in mine.
-Cum, Ian, o sa fie bine? Am ucis un om. Nu era un strain, era sotul meu, familia mea. Sunt o criminala si chiar nu stiu de ce naiba mai fac umbra pe pamant.
M-am retras din bratele lui. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10. Am tras o gura mare de aer si:
-La dracu cu toate. Am spus.
M-am plimbat indelungul acoperisului, obosind si simtandu-mi picioarele greoaie, m-am dus spre marginea cladirii. Realizam ca nu mai simteam nimic: nici ura, nici iubire, nici durere, nici nimic. Eram goala de sentimente. Probabil era soc, sau poate asa ne simteam noi, criminalii. Nu aveam nici o parere de rau, nici un regret, nici o mustrare de constiinta. Mi-am leganat un picior in aer. Il simteam ca se uita la mine, dar nu facea nici un pas. Am crezut ca nici macar nu este acolo, asa ca mi-am intors privirea spre el. Era acolo. In seara aceasta era imbracat doar cu o pereche de blugi, un tricou si o geaca neagra de piele ce ii acoperea trupul fara de cusur. In picioare avea niste tenesi negrii. Parul saten inchis ii statea perfect. Ochii albastrii se uitau in jos, fara nici o expresie pe care sa o pot citii.
Mi-am reluat pozitia fara sa ii zic nimic. Mi-am leganat un picor.
Un singur pas daca mai faceam cadeam intr-un abis de liniste si libertate, sau intr-un Iad plin de amaraciune. Poate locul meu era in Iad. De fapt, sigur acolo mi-era locul. Am oftat, apoi m-am intors spre el iar el statea si se uita la mine ca la masini straine.
-Vrei sa mergem de aici?
-Da. I-am raspuns.
Am coborat la mine in apartament si a ramas cu mine peste noapte.

O noua zi...
Azi trebuia sa merg la doctor pentru a scapa de...copil. Lui ian ii spusesem aseara. Am iesit de sub dusul fierbinte si din reflex m-am oprit in prag rezemandu-ma de el. Zeul meu propriu statea in patul meu, intins, picior peste picior si cu o mana sub cap.
-Tu poti sa stai si ziua afara? L-am intrebat aproape soptind, stiind ca ma aude.
-Da. Ce sa nu stau? Chiar crezi toate prostiile din filme si carti?
-Hmm..ce te ajuta? Adica ai vreun talisman norocos?
-Nu.
-Esti alergic la usturoi?
-Il ador.
-Apa sfintita?
-Pot s-o si beau.
-Iti vezi reflexia in oglinda? Dar in fotografii iesi?
-Pai ce-ar fi sa aflam?
Cu o viteza incredibila s-a repezit la mine si m-a luat de mana, ducandu-ma spre oglinda, unde aveam si un aparat de fotografiat.
-Uite.
Ne-am prostit si fotografiat in oglinda pana cand cred ca s-a umplut cardul camerei.
M-a condus cu masina pana la clinica.
-Esti bine, Rossye?
-Da.
 * * *
Era pe culoar asteptandu-ma. M-am indreptat spre el apoi m-am asezat si eu jos.
-Cum te simti?
-Usoara si...am un semniment de libertate deplina. Nu puteam sa-mi retin zambetul de pe fata.
-Atunci nu vreau sa iti stric fericirea, dar cand vor intreba prietenii, familia lui unde este, tu ce vei spune?
Chiar ca imi luase tot cheful aducandu-mi aminte de Daryl.
-Din fericire, nu are pe nimeni.
-Ok..In seara asta vrei sa vii la mine?
-Ce suntem noi? Iubiti, amanti, prieteni? Simteam ca m-am trezit vorbind prost, dar intrebarea asta ma macina si chiar vroiam sa aflu raspunsul.
-Amanti, prieteni cu beneficii...suntem impreuna si e tot ce conteaza.
-Si ce contez eu in existenta ta?
-Raspunsul se afla in intrebarea ta. Mi-a facut cu ochiul, mi-a zambit provocator si i-am spus ca diseara trebuie sa fac ceva si sa pun niste lucruri in ordine pentru ca maine sa vand casa.
Nu puteam sta acolo. Sentimentul de situatie ciudata nu ma lasase in pace. Adica ma bucur de viata de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
* * *
Incercand sa lipesc niste foi dintr-un carnetel, simteam cum imi trece un fior pe sira spinarii. Ma simteam privita si deja poate ca aberam prea mult.
-Hmm..sigur m-am uitat la prea multe filme.

De fapt, fantomele pot exista la fel de bine cum exista si vampirii. M-am ridicat in picioare cuprinzandu-ma inca un val de curent. M-am asezat pe scaunelul de langa geam. 
Mi-am frecat ochii crezand ca mi se pare, dar nu. Cearceaful cadea jos de parca era tras, apoi cand ceasul de pe noptiera a cazut deja ma infuriase.
-Terminaaa!! Am zbierat si am aruncat cu mainile in sus. Gata!
Un vartej de aer se centralizase in camera si era ciudat pentru ca nu era nici o fereastra deschisa..daca nu cumva...
Mi-am focalizat atentia spre foile de pe jos si mi-am imaginat ca le ia vantul. Si asa s-a intamplat. Marfa, Rose. Acum mai ti-ai descoperit o ciudatenie. Totul s-a terminat la fel de repede cum a si inceput.
A doua zi am chemat pe cineva si cat ai zice "peste" apartamentul s-a vandut. M-am mutat intr-un apartament mai micut, cu o camera, in vecinatate cu Ian.
Cioc cioc Cioc
Am deschis usa de la intrare.
-Buna, vecina, accepti sa bem o cafea impreuna? A..si ti-am adus si niste clatite de la fast-food-ul din colt. Sunt cu ciocolata si sunt foarte bune.
-Hei, de unde ai stiut unde m-am mutat?
-Ai uitat ca aflu repede? Si-a lasat capul in fata cat sa il sarut.
-Intra.
Dupa ce am baut cafea si am mancat vreo 6 clatite ma simteam ca un urs.
-Ma simt ca un urs.
-Stiam eu ca o sa iti fie foame. Yam ce buna e cafeaua.
Nu mai m-am putut abtine si m-a apucat o criza de ras care a tinut 2 minute. Dupa ce am terminat l-am intrebat:
-Poti sa bei cafea?
-Da. Se pare ca ne ajuta sa ne incalzim un pic. Uite, mi-a strans mana intr-a lui, vezi?
-Da. chiar era mai calda.
-Hmmm...ai destula treaba pe aici.
-Mda, dupa cum vezi sunt numai cutii. Ce zici..ma ajuti? I-am facut cu ochiul si l-am strans de gat printr-o imbratisare, apoi l-am sarutat pe obraz.

Moarte blanda

              In timp ce ceasul isi zornaie orele,

          Privesc prin geamul sticlos de marmura,

Cum moartea s-asterne pe vietile noastre

Si cum orice fapta umila din a noatra viata moare.

Nu imi e frica de ea,

Stiu ca v-a avea sa vina,

Cu chipul ei alb ca din ceara

Si trupul gingas plamadit din ingeri de tarana.

Vino si mangaie-mi obrazul sarat,

E drept sa iti spun ca ai venit cand te-am asteptat,

Saruta-ma moarte blanda si curata...

Vino, caci vreau sa-mi cunosc adevarata soarta.

Hypnotic Passion III

O saptamana a trecut pe nesimtite. Tot aceasi monotonie, bineinteles. Vroiam sa iau salariul cat mai repede sa scap de bastardul din burta. Daryl nu a comentat nimic in seara cand am aflat amandoi ca eram gravida. Dar ce sa zica? Sa vina si sa imi spuna ca isi doreste acest copil? Sa vina cu un buchet de flori si sa imi spuna ca totul v-a fi bine si se v-a schimba?! Ha! De unde sa faca rost de bani pentru asa ceva? Nici unul dintre noi nu il dorea.
Nu mai vorbisem si nu il mai vazusem pe Ian din noaptea in care am fost cu el. Sincera sa fiu timpul imi manca foarte mult din viata si nu prea imi lasa "ferestre" sa ma gandesc la el. Dar ii simteam lipsa. Si era ciudat.. Adica, poti simtii lipsa cuiva pe care l-ai vazut o noapte? Da, daca ai petrecut o noapte...wow!!!
Fiind duminica, locul imi era pus langa chiuveta cu vase, iar Daryl, ca de obicei de uita la inapoiatii care dau cu sutu-n balon.
-Rosalyn, adu-mi o bere. A strigat de pe canapea.
-Ia-ti si singur. Am rabufnit. Deja mi se urca sangele-n cap.
-Adu-mi tu.
-Sa-ti aduca ma-ta. Lasa-ma dracu in pace, nesimtitule.
Nu i-am auzit pasii probabil din cauza apei care curgea, dar cand m-am simtit trasa de par am stiut ca era el. M-a tinea cu o mana de par si cu calalta de abdomen, in asa fel incat mainile mele erau imobilizate de a lui. In mana aveam cutitul pe care vroiam sa il spal.
-Inca nu ai invatat cum sa imi vorbesti?! M-a intrebat enervandu-se la culme.
-Inca nu te-ai invatat sa-mi vorbesti mai frumos, sa iti cauti de lucru si sa fii un adevarat barbat?
-Iti arat eu cum e sa ai un barbat adevarat langa tine.
Mi-a rupt nasturii de la bluzita pe care o aveam si mi-a ridicat fusta. Inca imi tinea parul in mana si ma durea pielea.
-Lasule, doar sa ma violezi stii.
-De parca nu ti-ar place, curva mica.
-Curva este ma-ta. Iar atunci m-am pozitionat in fata lui, reusind sa il fac sa imi dea drumul la par si tinand cutitul in mana de la spate. Mi-am inchis ochii, incercand sa ma calmez. Cand m-am uitat in oglinda mi se intampla iar.

#FlashBack#
-Hai, Rosalyn, este distractiv.
-Nu vreau, Lexi. I-am spus prietenei mele.
-Ce fricoasa esti, Rossye. Nu ti se v-a intampla nimic rau.
-Esti nebuna? Suntem pe stanca. Nu vreau sa ma arunc, sunt o gramada metrii pana la apa.
-Nu e ca si cum ar fi piatra in apa, Rose. Este apa.
-Da, dar nu vreau.
M-a tras de mana si incercand sa ma eliberez nu mi-am dat seama si...
-Auch. M-ai ars. Mi-a strigat ea. Cum ai facut asta?Si mi-a aratat rana.
Era in forma degetelor mele. Am fugit de langa ea, picaturi de lacrimi imi siroiau pe obraz. I-am spus mamei ca nu vreau in tabara asta nenorocita, dar nu m-a asculta.

#End of FlashBack#

Aveam 16 ani. Nu mai a vorbit niciodata cu mine. Nu m-a lasat sa ii explic,dar ce stiam eu atunci?
Nici acum nu stiam ce progenitura a naturii sunt eu. Nu mi se mai intamplase nimic de atunci, dar acum cand mi-am vazut ochii aprinsi la culoare, dand spre un galben-rosu din caprui, si simtind cum mi se ridica sangele in cap....
Daryl se apropia de mine si cand l-am impins l-am ars.
-Tarfa...ce mi-ai facut?
-Ni-nimic. Eu...
Ma holbam la camasa lui si el la fel. S-a repezit spre mine si l-am impins din nou, dar impactul s-a produs. A luat foc. Rapid. Se carboniza langa mine si eu stateam cu ochii mariti si nu faceam nimic. Am plecat din bucatarie cativa pasi si apoi nu a mai ramas nimic din trupul sau. Am aruncat apa, cu ajutorul unei cratite, dar degeaba. Ramase cenusa. Iar eu aveam un soc. M-am dus pe fotoliu, mi-am luat genunchii in brate si am bagat capul intre ei. Asta era un comportament al unui om care tocmai a omorat alt om? Nu, era comportamentul unei nebune. Am inceput sa ma legan. Numaram de la unu pana la zece.
Ajunsesem la perechea de 120, cand un suspin m-a facut sa tresar, impreuna cu o bataie usoara in usa.
-Cine e? Am soptit mai mult pentru mine.
-Sunt Ian.
Mi-am ridicat si impledicandu-ma m-am dus la usa. Am aruncat o privire spre bucatarie si am deschis usa.
-Ce s-a intamplat? M-a intrebat mirat.
-Tocmai mi-am omorat sotul.
-Vorbesti serios?
-I-am facut semn spre bucatarie, foarte calma, dar nu a pasit in casa. De ce nu vii?
-Trebuie sa ma inviti inauntru. Pret de cateva secunde am ramas uitandu-ne unul la altul, iar el a zambt la mine, facandu-ma sa ma trezesc la realitate.
-Te rog sa intrii. I-am spus.
A pasit in casa si m-a urmat. S-a uitat la cenusa apoi a cautat forasul si o matura. Le-a luat si a inceput sa mature, aruncand cenusa la gunoi. Ma simteam ca un criminal in serie, dar eram practica imuna. Nu simteam nimic.
Ian m-a luat si mi-a spus ca imi v-a fi mai bine daca ies la aer, asa ca am mers pe acoperisul blocului. M-a luat in brate si mi-a spus ca totul v-a fi bine.






Sa mai continui? Sau sa il las asa? Ce spune-ti?! Scuze multe daca lipsesc litere, daca nu am scris corect etc dar am scris si nu mai am chef sa trec inca o data si sa citesc iar.

  Your,
Marah!

Christina Grimmie

Numele ei este un sinonim al talentului si al unei voci de exceptie. Este una dintre cantaretele mele preferate(-care canta si cover multe melodii-) si am vrut de mai mult sa fac un post despre ea. E si frumoasa, si talentata. O ador. Nu o mai ascultasem de mult timp, si intr-o seara o prietena de a mea noua, Andreea C.(Rin), mi-a dat un video cu un clip de-al Christinei. Am sa las doar cateva clipulete cu ea.

Melodii din reclame