Hypnotic Passion XIII

Edit: Kasia, este bunica lui Ian- mama lui Meryam-

Miriam este sora geamana a Kasiei(bunicii)

~~/~~/~~/~~

- Ai făcut ce ţi-am cerut, Regina mea? Şoaptele lui Darwin îi produceau şi acum, mici fiori pe şira spinării. Glasul lui glaciar o făcu să se întoarcă cu faţa la el, dându-i un sărut pe obraz.

- Sigur, Regele meu. S-a rezolvat. Ian se pare că este îndoit de micuţa lui vampiroaică nou-născuta. Este aşa un credul... mereu a fost. Iar acea fetişcană mă ajuta într-o cantitate uriaşă şi nici nu ştie. Nici nu ştie... Spuse Meryam pe un ton sinistru şi râs malefic. Îşi mişca posteriorul în cel mai senzual mod, făcându-l pe Darwin să strâmbe din nas.

Acesta gândi un "Şi tu eşti o mare fraieră, prostuţo. Eşti numai o unealtă pentru mine."

"În sfârşit, se apropie. Sper că idioata de Meryam să-l convingă să o ierte; numai aşa am să dezleg tot blestemul. Cu ei doi, ucişi şi cu vrăjitoarea de Alestrida, am să le scol din morţi pe Miriam şi Kasia. Am să desfac blestemul şi am să liberez vampirii de sub blestem. Voi fi cel mai puternic vârcolac-vampir. Sper că Piatra de Cristal să fie în siguranţă."

~~/~~/~~/~~

- Iubito, unde ai pus geanta aia?!

- Este chiar pe canapea, Ian, uită-te bine.

- Vino mai repede.

Am coborât într-un suflet jos, îmbrăcată într-o rochie vaporoasă neagră, fără bretele, până la genunchi, prinsă în mijloc cu o cureluşă aurie, încălţată cu sandale aurii şi accesorii de aceeaşi culoare. Mi-am transferat telefonul mobil şi cheile maşinii în plic şi am ieşit din casă. Frumosul meu purta un superb costum negru, pe dedesubt având o cămaşă albă. Restaurantul era cel mai luxos din oraşul în care stăteam, iar seara asta era sărbătorirea noastră, că viitori proaspeţi căsătoriţi.

Ajunşi în restaurant, ne-am aşezat la masă, comandând ceva uşor de mâncare şi şampanie.

- Iubito, ce facem cu mâncarea? M-a întrebat amuzat Ian, văzând că nu ne-am atins mai deloc de mâncare.

- O băgăm la pachet. Am spus serioasă, abţinându-mă să nu râd.

- Da, corect. Mă susţinu el. Hmm... Pentru noi! Spuse, ridicând paharul.

- Pentru noi! Ridicând paharul la rândul meu, ciocnind uşor. Inelul îmi strălucea pe deget aşa frumos...

- Când ne căsătorim? M-a intrebat inocent.

- Oricând vrei tu.

- Atunci... mâine. Îmi lua mâinile şi mi le sărută. Am dat afirmativ din cap, afişând un uriaş zâmbet pe chip.

După ce am plecat de la restaurant, ne-am dus pe plajă. Sandalele erau undeva pe nisip, iar eu, mă scăldam în apa călaie. Ian rămase la mal, bucurându-se de lumina lunii. Mai erau vreo 4 zile până la luna plină. M-am scufundat sub apă. O luminiţă stranie îmi atrase atenţia. Am înotat spre fundul mării. Eram deja la distanţă măricica faţă de mal şi la adâncime. Din fericire, eram vampir, aşa că nu duceam lipsa de oxigen, deşi... nu mi-ar strica. Cu cât am înaintat, lumina s-a accentuat, chemându-mă, vrăjindu-mă şi ademenindu-mă. Era de o culoare verde, ce se împrăştia pe fundul mării. Am luat în mâna obiectul. Era un lănţişor, iar pandantivul era cauza strălucirii. Cum l-am atins, se făcu alb, iar energia cu care lumina parcă îmi electriza şi energiza trupul. Mi-am simţit pleoapele grele, dorindu-mi să dorm. Am închis ochii, simţindu-mi corpul cum se duce tot mai adânc... şi mai adânc.

~~/~~/~~/~~IAN POV~~/~~/~~/~~

Trebuia să vină până acum. Nu mai ieşise la suprafaţă de vreo 10 minute. M-am dezbrăcat, aruncându-mi hainele lângă celelalte lucruri. Cu viteza luminii am alergat până nu am mai simţit nisipul sub picioare. Am înotat, căutând-o pe Rossye cu privirea. Deja eram îngrijorat. Dacă ar păţi ceva, nu mi-aş ierta-o. Asta mai mi-ar trebui. Am văzut un trup de femeie cum se adânceşte tot mai mult. Iniţial am vrut să caut mai departe, dar o aură albă, magică o înconjura. Mi-am dat imediat seama că este Rossye a mea. Am luat-o în braţe, ducând-o la suprafaţă. I-am făcut respiraţie gură la gură şi am încercat să îi scot apa din plămâni. Dar... Nu putea fi asta cauza leşinului. Este vampir. Rezistăm sub apă chiar şi 3 ore. Este imposibil ca...

- Ce dracu este asta?

Am ridicat până la abdomen rochiţa neagră a sa, care mă deranja. Picioarele ei erau... Tatuate?! Ce naiba se întâmplă? Tatuajele... însemnările sau ce dracului erau, se înmulţeau în faţa mea. În ochii mei. Am atins pielea, dar nu era nimic deosebit. Însemnările tot se învârteau, găsind locul, plasându-se într-o armonie... Braţele începeau să se acopere cu aceste desene ciudate... De la încheietura, până la cot, de la cot până la umăr... Am despicat din două mişcări brutale rochia subţire, trupul său magnific fiindu-mi la vedere. Tatuajele începeau să se contureze mai clar, mai adânc parcă. Creau nişte linii tribale, finalizate cu nişte trandafiri ce îşi colorau petalele într-un roşu aprins. Cel de pe partea dreaptă a abdomenului era clar.

Nu am mai stat să aştept. Am luat-o în braţe, îmbrăcând-o în cămaşa mea, zburând practic ca vântul, ajungând acasă. Am aşezat-o pe pat pe micuţa mea firava şi am învelit-o. M-am dus în baie, pregătind apă. Am adus-o în cadă. Apa se transformă într-o culoare albicioasă. CE DRACU SE ÎNTÂMPLĂ?! Am scos-o repede, îmbrăcând-o cu un halat, băgând-o iar în pat, învelind-o. Temperatura ei mă îngrijora mult mai mult. Începea să ardă. Devenea la temperatura normală a unui om. CE I SE ÎNTÂMPLĂ?!

Mă simţeam disperat, neajutorat. Cum aveam să o ajut? Ce se întâmplase acolo jos, în mare? Avea să se trezească?! O să fie bine? Doamne, o iubesc aşa mult... Nu poţi s-o distrugi, să îi faci rău. Dacă ceva se va întâmpla cu ea, nu ştiu ce voi face. Ea m-a făcut mai bun, m-a făcut să devin sentimental, parcă mi-a făcut inima să-mi bată din nou. Destinul a făcut în aşa fel să mă întâlnesc cu ea, în aceea seara. Ochii ei trişti cereau să fie salvată de o viaţă josnică. De când am cunoscut-o aş fi făcut orice pentru ea. Sunt în stare de orice pentru ea. Aş ucide o lume întreagă, numai ei să îi fie bine.